Heya mina ! Am decis sa-mi pun si eu ficul pe forum , sper sa va placa
tuturor , desi va anunt de pe acum ca nu sunt prea , prea talentata la
scris . Oricum , ficul este mai mult bazat pe magie si sper sa va placa
!
Chapter 1 : Adio mama si tata !
In urma cu mult timp , regina unui mare regat numit Taro a nascut doi
prunci . Regele a hotarat cu mandrie ca atunci cand copii lui vor
creste mari , le va lasa drept mostenire regatul . Dar pentru ca erau
doi , a poruncit ca tinutul sa se imparta in doua parti , unul
numindu-se Ururu , iar celalat Hotaro , exact ca numele copiilor ,
facand acest lucru numai pentru a-i impaca pe cei doi fii ai sai .
Cei doi crescusera . Amandoi erau frumosi , puternici si avand o avere
imensa . Insa , din dorinta de mai multa putere , acestia se urau intre
ei , deoarece doreau sa stapaneasca fiecare partea celuilalt . Din
aceasta cauza , dar si din pricina mandriei , s-a pornit un mare razboi
intre Ururu si Hotaro .
Trecuse un an . Omenii erau tristi si multi mureau in razboiul iscat
din cauza dorintei de putere . In nici un regat nu mai exista armonie .
Oare ... va aparea un salvator ? Cineva care sa opreasca nenorocirile ?
In regatul Ururu se naste o fetita pe nume Mina . Soarta fiecarui
nou-nascut era sa piara la nastere din cauza intunecimii care pusese
stapanire pe sufletul regelui acestui tinut . Nedorind ca bebelusii sa
creasca si sa se rascoale cu inversunare impotriva sa , acesta a dat
porunca de a fi toti pruncii ucisi fara mila . Parintii ei insa tineau
mult la ea si nu vroiau sa o piarda , de aceea au ascuns-o in podul
casei pentru ca micuta sa nu impartaseasca soarta celorlalti copii .
Spre fericirea lor , inselatoria nu a fost descoperita .
Mina crescuse . Avea 13 ani si era de o frumusete rara . Parul ei
foarte lung si de un rosu aprins ca sangele stacojiu ii cadea valuri pe
umerii mici . Culoarea ochilor era aceeasi nuanta ca a soarelui atunci
cand apune , facand astfel loc mandrei lunii . Acest lucru era destul
de neobisnuit , deorece nimeni nu mai intalnise asa ceva vreodata .
Tenul fetei era atata de fin si de alb ca spuma laptelui , de asemenea
avea un zambet minunat , fermecator , incat iti alunga orice urma de
tristete de pe chip de cum ii zareai surasul . Dar , cu toata
frumusetea ei , Mina era nefericita . Zi de zi se gandea ca putea fi
gasita de soldati in orice clipa si , precum spunea porunca regelui ,
omorata fara mila . In sufletul ei , aparura tot felul de semtimente
stranii , insa in strafundurile inimii tot ce-si dorea era ca totul sa
se termine cat mai repede , astfel incat ea sa poate fi fericita din
nou alaturi de parintii ei . Insa stia ca acest lucru nu avea sa se
intample prea curand .
Intr-o zi , fata a parasit podul , coborand scarile ce conduceau in
bucatarie . S-a asezat pe un scaun de langa geam si privi oarecum
intrestata stropii de ploaie ce se zdrobeau de geam . Picaturile de apa
erau atat de libere si de racoritoare incat o faceau sa isi doreasca
din ce in ce mai mult sa danseze alaturi de ele pe pamantul batatorit .
- Mina , draga mea , de ce ai iesit din pod ? se auzi vocea mamei ei , Koiko , care o facu sa tresara .
- Mama , imi pare rau , dar m-am saturat sa stau zi de zi acolo si sa
nu vad nici macar pe geam lumina soarelui atat de pretios .
Libertate...nici macar nu stiu ce inseamna acest cuvant !
- Imi pare rau ca nu ai avut o copilarie normala din cauza acestor razboaie .
- Nu e vina ta ...
Fetita isi atinti privirea trista asupra mama ei si , ridicandu-se , o lua in brate , surazand si spunandu-i :
- Atata timp cat te am pe tine si pe tata in preajmea mea sunt pregatita sa uit de toate!
Mama si fiica ramasesera cateva clipe imbratisate . Ploua in continuu
.Tristetea dintre cele doua se simtea in aer . Inima micutei batea din
ce in ce mai tare , dar aceasta hotara sa nu-i dea atentie . Linistea a
fost insa intrerupta de niste batai puternice in usa casei .Mama fetei
tresari . Stergandu-si lacrimile si dandu-si o suvita rebela dupa
ureche , se indrepta catre usa , deschizand-o .
In prag se prezentara doi soldatii ce pareau uriasi din pricina armurii
pe care o purtau si parca imprastiind numai suferinta in jurul lor . Cu
o voce crunta , o impinsera pe mama Minei , tipand :
- Am aflat ca aveti un copil in casa . La o parte !
O impinsera pe Koiko care se impotrivea intr-o parte si intrara in casa
saracacioasa ce avea o camera , o bucatarie si un pod . Mina privi
speriata inspre directia din care veneau zgomotele . Soldatul care o
impinse pe mama ei isi indrepta arma spre fata si tinti. Micuta ramase
pe loc ; un zgomot puternic se auzi . Mina inchise ochii , asteptand
parca imbratisarea ca de gheata a mortii . Insa a constatat cu uimirea
ca glontul ce ii era ei destinat strapunsese nemilos pieptul mamei ei
care statea acum intinsa pe jos , sangerand puternic .
- Mama ! tipa ea , iar ochii i se umplura de lacrimi .
Strigatele ei ii atrasera pe soldati , care acum se indreptau spre ea . Koiko care abia rasufla spuse :
- Fugi , fata mea , fugi … Nu te uita inapoi !
Cu ultimele sale puteri ii facu semn spre usa , apoi trupul vlaguit al
femeii cazu in nefiinta . Mina , desi simtea ca sufletul ii este pe
cale sa se rupa , fugi rapid din casa . Soldatii o urmarira . Fata
alerga cat o tinura picioarele pana ce ajunse in padure , pierzandu-si
urma astfel . Mergand prin ploaie si amintindu-si de mama ei care
murise pentru a o apara , o lacrima cristalina i se prelinse pe obrazul
catifelat .
- Mama ! Eu trebuia sa mor , nu tu ! striga din toate puterile ,
speriind putinele pasari care isi facusera cuib pe crengile unui arbore
imbatrnait de vreme .
Sentimentul de vinovatie ii umple sufletul , otravindu-l incet , incet
. Stia ca cel care urma era tatal ei , dar cunostea de asemenea ca nu
putea sa se intoarca pentru ca ar fi fost omorata fara niciun efort .
Dar nici cu mainile in san nu putea sta ... deci care era solutia ?
Si acum poze cu personajele:
Mina , la 13 ani :
Mama Minei , Koiko:
Hope you like it ! ^__^
Acasa 
Căutare 
Înregistrare 
Conectare Quiz 
Sam Ian 10, 2009 9:04 pm
